Am citit Zenobia de Gellu Naum.
Țin să recunosc că Zenobia m-a bulversat. De nenumărate ori a trebuit să reiau pasaje, pagini, pentru că nu reușeam să țin pasul cu fluxul conștiinței autorului; acesta producea uneori lucruri atât de aleatoare încât mintea la randu-mi mi se rătăcea.
Atunci când mă uit la o pictură suprarealistă, realitatea este distorsionată. Similar, în cazul Zenobiei, realitatea are alte dimensiuni; regulile lumii create de autor sunt altele, iar dimensiunile care guvernează acest univers sunt date de trăirile și gândurile autorului.
Mi-am notat o serie de cuvinte pe care nu le știam sau pe care nu le aveam foarte clar definite în minte. Le adaug mai jos, poate că sunt cuvinte pe care ți le poți adăuga în arsenal:
- demarcație = Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
- efluviu = Emanație a unor corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului.
- cabotin = Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile.
- cetaceu = (la plural) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți.
- mucede = Care este acoperit, pătruns de mucegai.
- infam = Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat.
- amorsă = Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv.
- cil = Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism.
- moiră = Divinitate greacă personificând destinul
- hermeneutică = Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei.
- orfic = Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filosofice atribuite acestuia.
În plus, mi-am mai notat și câteva fraze/pasaje care m-au pus puțin pe gânduri. Le adaug aici, poate că vor avea același efect și pentru tine.
- “Nedeslușirea lor (a gandurilor) mă arunca în ceața unui timp năucitor.“
- “Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pamânt.“
- “Tu bondarule”, i-am spus, “nu vezi că în fața ta e un geam și că din cauza lui drumul pe care îl crezi liber e numai o iluzie? Pentru că vezi prin el, nu poți să vezi. Simplitatea erorii te împiedică și te doboară la pamânt. Așa pățim și noi: ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare ca n-ar fi nimic…”